1

Hitomi’s P.O.V.

Melody mi-a strans mana, ingrijorata. Ii impartaseam sentimentele la perfectie, dar tot i-am intors gestul, intr-un semn care spunea ca totul va fi bine.

Nu stiam asta. Nu aveam de unde sa stiu asta.

Ne aflam in fata cladirii principale a Scolii pentru Ciudati. Si ma simteam vinovata pentru asta. Daca nu as fi reactionat rau la psihiatru, daca as fi avut mai multa grija…

Am aruncat o privire atenta asupra intregului complex.

Exista patru cladiri, cladirea Zero, cladirea A, apoi B si C. In cladirea Zero erau dormitoarele profesorilor si birourile acestora. In C erau clasele si cantina, iar in B si A doarmitoarele. Campus-ul arata vesel, mult prea comod, probabil incercand sa faca elevii cat mai.. calmi pe aici. Eram inconjurati de padure, dand un aer de intimitate.

-Imi da fiori locul asta, imi sopteste Melody. Mi-am strans buzele si a aprobat din cap, incercand sa ignor senzatia care imi ridica parul de pe ceafa.

Un paznic de la poarta ne conducea acum intr-unul dintre birouri, la directoare. Dupa o discutie dintre parintii nostri si aceasta Tsunade Senju, ni s-a spus ca putem sa ne retragem in camera noastra. Parintii doar ne-au imbratisat scurt – foarte scurt – apoi si-au luat la revedere, aproape fugind spre iesire. Daca pe mine nu ma deranjeaza comportamentul lor, pe Melody o enerveaza la culme.

-Oi, Tsunade, cine dracu’ sunt ciudatii ca alerga afar din nenorocita asta de scoala?

Tresar, intorcandu-ma cu fata spre sursa vocii. O baiat, nu mai mare de 18 ani, fara tricou, cu par scurt, argintiu si dat pe spate cu mult gel. E adevarat ca are un abdomen bine lucrat, dar nu sunt sigura daca scoala permite asemenea indecenta. M-au socat toate cicatricile de pe corpul sau, cu care se pare ca se mandreste.

Doamna Senju a facut un semn de neimportanta cu mana.

-Hidan, ele sunt Hitomi si Melody. Noile voastre colege de palier. Poti sa le conduci pana in camera lor, te rog?

Hidan si-a indreptat atentia spre noi, privindu-ne din cap pana in picioare. Apoi a intins mana si s-a prezentat, zambind prietenos. Melody a zambit larg si ea, spunand ca ii pare bine de cunostinta. Eu doar am dar aprobator din cap spre el, strangandu-I mana. Era puternic, asta puteam sa zic. Mi-a atras atentia lantul de la gatul lui – un cerc, care avea un triunghi in interior, cu un varf in jos. Un Jashinist. Asta expica semnele… si limbajul.

-Nenorocita de camera libera, fata in fata cu a lui Deidara si a lui Sasori sau cea din capatul nenorocitului de hol? O intreba Hidan pe Tsunade.

-Fata in fata cu Deidara si Sasori.

-Ok…

Hidan ne-a condus afara, apoi direct spre cladirea A, cea mai indepartata din campus. Nu am observat niciun alt elev pe aici, si am presupus ca sunt la masa – ora 11:30, cam devreme pentru pranz…

-Deci, de ce dracu sunteti venite de acum? Intreaba Hidan, incercand sa faca conversatie.

-Semestrul incepe in doua zile. A raspuns Melody, uitandu-se la el ca si cum era retard.

-Da, dar campusul dat dracului se deschide abia maine. Zice el, de parca noi eram retardate. Melody s-a oprit din mers, socata. M-am oprit langa ea, surprinsa de asemenea, dar nu tocmai socata – era de asteptat ca parintii nostri sa incerce sa scape de noi cat mai devreme.

Oh, pai, macar acum se explica de ce nu sunt prea multe persoane pe aici…

-Se pare ca mami si tati nu ne-au mai putut suporta inca o zi… zice ea, cu o privire ucigasa, incepand din nou sa mearga. Hidan mi-a aruncat o privire confuza, dar am clatinat din cap si am mers dupa Melody.

Cladirea C era mai mica decat restul. Doar un etaj, cu parter.

Hidan a inceput sa ne prezinte camerele de la parter.

-Aici e baia barbatilor, langa este a lui Konan – presupun ca acum este si a voastra. In capat este camera cu televizor, unde o sa ma gasiti cel mai probabil dupa ore. Pe mine si inca cativa idioti. Celelalte doua nenorocite de camere sunt rezervate – una pentru Deidara, Sasori si Konan, atelierul lor dat dracu’ de arta, iar cealalta biroul psihologului retard care o sa vina de doua ori pe saptamana.

In timp ce vorbea arata cu degetul spre fiecare camera in parte. Ne-a intrebat daca vrem sa intram intr-o camera in mod special, dar am dat amandoua negativ din cap, Melody spunand ca o sa exploram dupa ce despachetam. Hidan doar a ridicat nepasator din umeri si ne-a dus la etaj, unde a inceput sa spuna care  camera este a cui.

Un coridor mare, cu patru camere pe fiecare parte. Camerele par a fi ocupate in zig-zag.

-Aici stau Itachi si Kisame, arata el prima camera de pe partea stanga. Apoi, spre a doua de pe partea dreapta: - Sasori si Deidara, deci camera asta este a voastra.

De data asta a aratat a doua camera pe stanga. Urmatoarea, exact langa a noastra era a lui Konan si a lui Pain, iar in ultima de pe coridor se pare ca stateau Hidan si un anume “Kuzu”.

Cand Melody a intrebat de ce erau asezati in zig zag, Jashinistul a ranjit si a spu ca “Nu le conveneau celorlati galagia.” Cand a observat ca nu am inteles, a ranjit mai tare.

-Pain si Konan sunt impreuna, la fel si eu si Kuzu. Sasori si Itachi s-au plans degalagia pe care o facem cand ne futem. Asa ca si-au schimbat nenorocitele de camere.

M-am uitat lung la el. Huh, un Jashinist homosexual…

Melody s-a uitat la mine cu o fata dezamagita – dap, Hidan arata bine, si da, se pare ca ei ii placuse.

Trecand peste socul cu privire la sexualitatea lui Hidan, ne-am luat ramas bun de la tip si am intrat in camera noastra, unde ne asteptau patru geamantane. Oh, distractie.

Exact cinci minute dupa ce am terminat de despachetat tot ce aveam nevoie, se aude un clopotel, ca cel care anunta pauza. Melody s-a uitat la mine confuza, si doar am ridicat din umeri, nestiind ca inseamna sunetul.

Cineva a batut la usa, iar ea s-a dus sa raspunda. O voce pe care ne am recunoscut-o ne invita la pranza.

-Hei, Mimi, vrei sa te schimbi, sau mergem asa? Ma intreaba Melody, tinand usa intre-deschisa, lasandu-ma sa vad cui ii apartine vocea.

Un baiat, de saptesprezece sau optsprezece ani, cu par blond, lung, care ii acoperea un ochi. Nu era la fel de muschiulos ca si Hidan, dar se vedea ca daca ar fi intrat intr-o lupta, ar fi putut castiga. Am putut aprecia ca era inalt. Si ca avea o figura frumoasa. Sunt sigura ca are multe admiratoare prin scoala asta.

Uitandu-ma repede in jos sa vad cum sunt imbracata, am dat negativ din cap, raspunzandu-I lui Melody ca nu, nu vreau sa ma schimb. A zambit si a spus catre blond ca putem sa mergem acum. M-am ridicat de pe marginea patului si m-am incaltat repede, apoi mi-am intrebdat camasa coral, ca sa nu aiba cute.

Melody avea si ea acelasi gen de haine ca mine, doar ca diferea culoare, in loc de camasa coral, a ei era albastru foarte inchis.

Apropiindu-ma de cei doi, am putut observa ca baiatul avea ochii albastri, o culoare pala pe langa ochii lui Melody, dar inca foarte frumoasa.

-Hei! Sunt Deidara, hm! Se prezinta el, energic. Am observat ca avea un tic verbal, adauga din cand in cand cate un “hm”, dupa probozitii, fraze. Am mai observat si ca nu a facut nicio miscare de a intinde mana ca gest de cunostinta. Am ridicat putin din sprancene, asteptand ca sora mea sa ma prezinte si pe mine.

-Eu sunt Melody. Si atat a zis. Enervata, mi-am strambat nasul la ea. A ranjit, evident multumita. –Daca vrei sa faci cunostinta, va trebui sa te prezinti. Singura!

Mi-am ridicat mana si am inceput sa fac semne ca si cum ar vorbi. Deidara a chicotit, si a zis ca nu e nicio problema. Vedea aflarea numelui meu ca pe o provocare.

-Haideti, restul sunt deja acolo, hm..

Ne-am luat dupa Deidara, mergand toti trei umar langa umar, vorbind. Eh, ei vorbeau si eu zambeam ca sa arat ca sunt atenta la discutie. Am traversat campusul, ajungand la cladirea A, unde se pare ca se tinea pranzul, la parter. Deidara ne-a condus pana la o masa plina cu oameni. Si vreau sa spun, plina!

Sase baieti si o singura fata. Un brunet, cu ochii negri, dar care sclipeau rosiatici, statea langa un alt tip mare cu piele albastra, care pe gat si pe obraji arata ca si niste solzi. Parul sau era, de asemena, albastru, o nuanta mai deschisa decat a mea. In continuare era un baiat cu par portocaliu si foarte multe piercing-uri. Era aproape la fel de inalt ca tipul albastru. Langa el, se afla singura fata de la masa, care avea parul de un albstru putin mai inchis decat al meu si ochii caprui deschis, aproape galbeni. Si ea avea un pierce sub buza de jos. Konan – singurul nume de fata pe care l-a pomenit Hidan – era o tanara femeie foarte frumoasa. Mai departe de ea, se afla un al baiat, care parea mai tanar decat toti – poate saisprezece ani? – cu parul rosu aprins, aproape la fel ca al lui Melody. Avea ochii calzi, caprui, care ne priveau cu interes. Dupa el urmau doua locuri libere, apoi Hidan. Langa acesta, statea relaxat un alt tip saten, cu cicatrici pe brate si gat si la gura. Putin ciudat, dar nimic infricosator.

Melody a luat incantata locul de langa Hidan iar eu m-am oprit in dreptul celuilalt scaun, uitandu-ma la Deidara. A zambit si mi-a spus sa ma asez, apoi s-a dus la masa urmatoare, a apucat un scaun si l-a ridicat cu o mana, carandu-l pana la masa noastra. M-am dat mai aproape de Melody, facandu-i loc, in momentul in care l-a impins pe tipul roscat jucaus in umar.

-Da-te mai incolo, hm!

Roscatul a bodoganit ceva, apoi a topait cu scaunul de doua ori spre Konan, care de asemenea sa dat putin spre tipul din cealalta parte a sa.

-Vi le prezint pe Melody si…

Deidara s-a uitat la mine, asteptand sa zic eva. Mi-am dat ochii peste cap, uitandu-ma spre sora mea, care a zambit clatinand din cap. Va trebui sa muncesti mai mult de atat ca sa imi afli numele, Deidara!

Hidan a ridicat din sprancene.

-Numele ei este Hi-

Melody i-a pus mana la gura, cu un “Shhh”.

-E singura mea sansa sa o fac sa vorbeasca. O sa oboseasca la un moment dat sa fie strigata “Fata fara nume”.

M-am strambat din nou spre Melody, punandu-mi mainile in san, copilareste.

-Hei, e un inceput. Acum pot sa micsorez multimea de nume, la doar cele care incep cu “Hi-“, zice Deidara entuziasmat.

Am chicotit usor, pentru mine. Cumva flirteaza cu mine?!

-Dap, imi raspunde Melody la gand, ranjind. Ceilalti s-au uitat la ea ca si cum era nebuna. –Ce ar fi sa va stiu numele inainte sa va spun povestea vietii mele? Ridica ea din sprancene, inca ranjind.

-Sunt Sasori. a zis roscatul de langa Deidara. A zambit usor spre noi. Am aprobat din cap zambind de asemenea.

-Konan, zice si fata, intinzandu-se peste masa ca sa ne scuturam mainile.

-Pain. Se prezinta rece tipul cu cerceii peste tot.

-Sunt Kisame, iar el e Itachi. Nici el nu vorbeste prea mult… spune tipul albastru, aratand spre baiatul brunet, cu par lung de langa el. Am ranjit larg spre cei doi.

-Hn. A fost singurul cuvant pe care la scos Itachi.

-Singurul proges pe care l-am facut pana acum, ranjeste Kisame spre mine.

-Sunt Kakuzu. Spune tipul acoperit cu cicatrici de langa Hidan. Am aprobat din cap si spre el.

-Ok. Imi pare bine de cunostinta. Ma numesc Melody si am saisprezece ani. Ea – si arata spre mine – e sora mea geamana.

-Sunteti gemene?! Intreaba Konan, socata. Am zambit, aproband din cap.

-Fraternale, dar da, gemene. Si putem sa ne citim gandurile una alteia. Mama a zis ca e doar legatura noastra de gemene si nu a dat importanta.

Melody s-a oprit putin, pentru suspans.

-Deci sunteti aici doar pentru ca va puteti auzi gandurile una celeilalte? Intreaba Sasori, confuz. Am clatinat din cap, privind in gol.

-Nu. Suntem aici pentru ca, pe langa telepatie, au aparut si alte… chestii. Eu pot sa controlez o persoana daca ma aude cantand.

-Ca o sirena? Intreaba Kisame, ranjind. Melody a ras, clatinand din cap.

-Nu, mai mult ca persoanele alea rele din desene animate care spala creierii oamenilor ca sa ii faca ascultatori. Daca intr-un cantec iti spun sa stai in cap, tu o sa stai in cap, dar dupa nu o sa iti mai amintesti nimic. Uite…

S-a uitat spre Hidan si a zambit usor. Apoi a cantat pe arpegiu repetat “Baga un deget in gura lui Kakuzu.” Ochii lui au devenit neatenti, ca si cum s-ar uita in gol, iar mana stanga s-a ridicat brusc, bagand la fel de brusc aratatorul in gura lui Kakuzu. Cateva secunde mai tarziu, Hidan era din nou constient.

-De ce. Este degetul meu. In gura ta. Kuzu? Maraie argintiul, tragandu-si iubitul de falca, enervat.

Kisame avea gura deschisa larg, socat. Pain se uita cu interes la Melody, care chicotea usor. Konan avea sprancenele ridicate, surprinsa. Sasori si Itachi se uitau fara interes, desi puteam sa vad in ochii lor o sclipire de curiozitate.

-Asta e super misto! Ranjeste Deidara. –Tu ce poti sa faci?

Am zambit, dar am clatinat din cap, semn ca nu vreau sa le arat. Melody a explicat ca vorbesc doar cand sunt relaxata langa cineva, si ca o sa ia aproximativ doua zile pana sa ma inmoi. Ceilalti au parut intelegatori.

-Ok. Deci, voi de ce sunteti aici si de cat timp? Credeam ca scoala se deschide maine…

Hidan a fost primul care a raspuns.

-Cei din nenorocita cladirea A nu pleaca niciodata din campusul asta dat dracu’.

M-am uitat la el cu ochii mari. Asta inseamna ca noi nu o sa mai dam pe acasa, de loc?!

-Modive diferite: nu vrem, nu avem unde, ‘prea periculosi pentru societate’ sau pur si simplu am uitat cum e sa fi in lumea reala. Konan a fost cea care ne-a raspuns la intrebarea nerostita.

-Ok…

-Eu sunt aici pentru ca pot controla hartia.

Ca sa isi demonstreze talentul, a ridicat o mana iar trandafirul din parul ei a zburat pana ce i-a ajuns in palma. Apoi hartia s-a intins, si a inceput sa se modeleze singura, luand forma unui fluture.

-Cat de dragut! S-a miorlait Melody, luand fluturele din mana lui Konan. Urmatorul care a vorbit a fost Kisame.

-Nu stiu cat de evident este, dar sunt pe jumatate rechin. Pot sa imi tin respiratia in apa pentru ore intregi.

-Itachi e aici pentru ca iti poate da halucinatii. Daca te uiti in ochii lui, iti afla toate temerile si le face reale. Ma rog, reale in mintea ta.

Am fost surprinsa cand Deidara a vorbit. Ma asteptam ca tot Kisame sa explice si pentru Itachi.

-La mine e mai complicat. Am fost prins intr-un accident, plin de taieturi si rani, a inceput Kakuzu sa povesteasca. Nu a fost nimic ciudat, pana ce am descoperit ca din taieturi imi ies tentacule, care se pare ca fac tot posibilul sa nu fiu ranit fizic.

Ok, asta e… foarte ciudat… si putiiin scarbos…

-Sunt nemuritor, a zis Hidan simplu. Mi-am ridicat o spranceana, curioasa. A ranjit, ridicand din umeri, apoi aratand spre sutele de cicatrici de pe pieptul sau. –Pur si simplu nu pot sa fut viata asta nenorocita. Am fost injunghiat in inima de 26 de nenorocite de ori. Sunt inca aici. Am stat cinci zile cu o sulita infipta prin umarul drept, trecand prin inima, apoi iesind afara printre coastele din partea stanga. Nu am nici pe dracu!

Ok. Nimic infricosator. Decat un tip pe care daca il impusti, continua sa vina spre tine.

Sarcasm. Total sarcasm!

-Pot distruge orice lucru doar cu privirea.

Am tresarit la vocea lui Pain. Ochii lui aveau o nuanta movalie, si se uita tinta la furculita din fata sa. Cateva secunde mai tarziu, furculita s-a transformat in praf. Gura mi s-a deschis larg, uitandu-ma tinta la gramajoara argintie de praf. Nu credeam ca e posibil asa ceva…

O papusa cat o sticla de doi litri imbracata ca o femeie de serviciu, cu o matura si un faras in mana a adunat praful de pe masa si l-a pus intr-un saculet pe care il tinea in spate.

-Asta e ceea ce pot sa fac eu. A zis Sasori, privind tinta la marioneta, degetele sale miscandu-se usor, facand-o sa vina pana in dreptul sau.

Intreaba-l daca e telekinezie!  Ii transmit eu lui Melody.

-Intreaba-l singura! Pufneste ea, punandu-si mainile in san si uitandu-se urat la mine. I-am sustinut privirea, pana ce a cedat: -Bine! E curioasa daca ceea ce faci e Telekinezie. Spune ea, spre Sasori. Acesta a clatinat din cap.

-Merge numai pe marionete, numai daca imi misc degetele ca si cum as avea sfori legate de ele. E ca si cum vointa mea de a misca bratul unei papusi se transforma intr-o sfoara, apoi se leaga de bratul respectivei papusi.

Oh! Am gandit, dezamagita. Am oftat, apoi mi-am intors privirea spre Deidara, ridicand din sprancene. Tu ce poti sa faci?

-Vrea sa stie ce poti tu sa faci, traduce Melody, iar Deidara zambeste spre mine.

-O sa iti zic atunci cand imi zici cum te cheama si ce poti tu sa faci.

M-am incruntat. Nu-i corect.

-Ba da, este. Imi raspunde Melody. Imi dau ochii peste cap, apoi ii transmit ca imi este foame. –Si cu ce pot eu sa te ajut? Ai picioare. Foloseste-le!

I-am aratat degetul din mijloc, apoi m-am ridicat si m-am dus la bufetul din cantina, uitandu-ma dupa mancare. Nu era foarte multa – destula cat pentru aproximativ zece persoane. Uitandu-ma la mancare, am realizat ca nu era nimeni in spatele bufetului.

M-am intors cu fata spre ceilalti, trimitandu-I un semn de intrebare lui Melody. Am vazut-o razand, apoi Deidara s-a ridicat de la masa si a venit spre mine. Mi-a explicat ca, pe timpul verii sunt foarte putini angajati care lucreaza, si ca trebuie sa le distragi atentia sau sa ii chemi la tine.

-Dintre noi toti, angajatii sunt speriati in mod special de Hidan, hm. A zis el, apoi si-a dres putin vocea. A strigat dupa o femeie – Jen – dar vocea lui suna exact ca a lui Hidan. In trei secunde, pe usile bucatariei a iesit o femeie tanara, cu corp atletic. Parea infricosata. Cand a observat cine o asteapta, s-a relaxat vizibil.

-Deidara! A zis ea, acuzativ. –Bine inteles. Hidan ar fi folosit foarte multe insulte.

-Scuze, Jen. Dar trucul asta vechi merge de fiecare data, hm.

-Lasa scuzele, pustiule. Stim amandoi ca nu iti pare rau. Ia zi, cine e noua ta prietena? Intreaba Jen, incepand sa puna cate putin din fiecare fel de mancare in doua tavi. Ramen, dango ca desert, un mar sau o caisa.

-Habar nu am. A zis Deidara, jucaus. Jen s-a uitat suprinsa la el. –Inca. Asta e provocarea mea, sa ii aflu numele, hm.

-Bafta, pustiule!

-Mersi, Jen.

-Dulceata, ce fruct vrei? Si cu ce bautura te servesc? Ma intreaba ea, si mi-am muscat limba. Speram ca daca Deidara era cu mine, nu voi fi nevoita sa vorbesc. Am tras aer in piept.

-Marul, va rog. Si doua sticle cu apa plata, va rog.

Jen a zambit si s-a intors, intrebandu-l pe Deidara daca ii da ca de obicei. El se uita la mine cu gura deschisa. Ca sa il fac sa raspunda a trebuit sa il inghiontesc cu cotul.

-Aa, da, sigur. Ca de obicei.hm…

-Um… imi puteti da doua seturi de betisoare, va rog? Intreb, inrosindu-ma brusc in obraji. Deidara se uita tinta la mine, ceea ce ma stanjenea complet.

-Sigur. Poftim, dragilor. Pofta buna! Ne-a urat ea, nevazand felul in care blondul se holba la mine. Am aprobat din cap, in semn de multumire. Mi-am apucat tava, intorcandu-ma cu fata spre Deidara, care era inca inghetat. Cand a observat ca ma uitam la el, si-a deschis gura, apoi a inchis-o la loc. Am oftat, si l-am ocolit cu tava, luand-o inainte spre masa.